Texte din Decizia Curţii Constituţionale nr.1 din 22.01.2013

Referințe relevante din legislația Republicii Moldova.
caraion
Mesaje: 2
Membru din: 12 Noi 2018, 09:46

Texte din Decizia Curţii Constituţionale nr.1 din 22.01.2013

Mesaj de caraion » 18 Ian 2019, 12:04

Texte din: Hotărârea Curtii Constituionale nr. 27 din 29 septembrie 1998

"Constituţia ocroteşte prin art.35 dreptul persoanei la viaţa socială, dreptul la
învăţătură.[...] dreptul la învăţătură este un drept complex prin conţinutul său şi prin
numărul mare de subiecte implicate în realizarea lui. Este de remarcat nu numai
multitudinea de componente ale conţinutului acestui drept, dar şi specificul juridic ce
rezultă din îmbinarea libertăţii cu obligaţia, deoarece dreptul la învăţătură este în
acelaşi timp şi o îndatorire. Aceasta explică obligativitatea unor forme de învăţământ
(învăţământul general obligatoriu). [...] Dreptul la învăţătură, ca drept fundamental,
urmează să fie asigurat în aşa mod încât să ofere tuturor şanse juridice egale, ceea ce
implică neadmiterea discriminărilor şi privilegiilor"

Texte din Decizia Curţii Constituţionale nr.1 din 22.01.2013

"În cadrul deliberărilor, opiniile judecătorilor Curţii s-au împărţit, trei
judecători au votat pentru constituționalitatea normei contestate, iar alți
trei judecători au optat pentru neconstituționalitatea normei, invocînd
argumentele care urmează. "

"Opinia judecătorilor Alexandru Tănase, Valeria Șterbeț și Petru
Railean :
"Pe de altă parte, în cazul nerespectării cerinţei vaccinării obligatorii,
legislaţia permite instruirea în cadrul altor forme de învăţământ, ce nu
presupun contactul cu colectivităţile, precum învăţământul la distanţă sau
studiul individual."
"In orice caz, cei trei judecători consideră că diferenţierea dintre
copiii vaccinaţi şi nevaccinaţi în privinţa accesului în colectivităţi se
bazează pe criterii obiective şi nu neagă protecţia egală a legilor"

"Opinia judecătorilor Victor Puşcaş, Elena Safaleru şi Dumitru
Pulbere"
"173. Totodată, statele trebuie să asigure un învăţământ de bază
obligatoriu, la care să aibă acces toţi membrii societăţii, indiferent de
categoria socială sau calităţi. Şcoala este un instrument de socializare, de
aceea socializarea trebuie să fie forţată, iar părinţii nu pot îngrădi accesul
copiilor în instituţiile educaţionale. („Nu se poate permite părinţilor să ţină
copiii lor departe de şcoală şi influenţele altor copii. Şcolile reprezintă
societatea, şi este în interesul copiilor de a deveni parte din acea societate”.
Cauza Fritz Konrad v. Germania, din 11.09.2006, cererea nr.35504/03). "
184. Aceşti trei judecători nu sunt de acord cu opinia celorlalţi trei
judecători, care au subliniat că „în cazul nerespectării cerinţei vaccinării
obligatorii, legislaţia permite instruirea în cadrul altor forme de învăţământ,
ce nu presupun contactul cu colectivităţile, precum învăţământul la distanţă
sau studiul individual”.
185. Această concluzie vine în contradicţie cu prevederile Convenţiei
internaţionale cu privire la drepturile copilului în domeniul educaţiei.
186. Într-adevăr, potrivit art. 13 alin .(3) din Legea învăţământului,
învăţământul se poate organiza ca învăţământ de zi, învăţământ cu
frecvenţă redusă, învăţământ la distanţă sau studiu individual.
187. În acelaşi timp, trebuie menţionat că nici o normă legală nu
reglementează instruirea în cadrul altor forme de învăţământ a copiilor
nevaccinaţi.
188. Sub alt aspect, în condiţiile în care situaţia materială a părinţilor nu
permite realizarea învăţământului individual al copiilor nevaccinaţi, nu este
clar în ce mod legea asigură educaţia acestei categorii de copii.
189. Art.28 din Convenţia internaţională cu privire la drepturile copilului
stipulează că statele-părţi recunosc dreptul copilului la educaţie. În vederea
asigurării exercitării acestui drept în mod progresiv şi pe baza egalităţii de
şanse, ele vor urmări în special:
a) să facă învăţământul primar obligatoriu şi gratuit pentru toţi;
e) să ia măsuri pentru a încuraja frecventarea şcolii cu regularitate şi
reducerea ratei de abandonare a şcolii.
198. Aceşti trei judecători, la fel, au subliniat că potrivit jurisprudenţei
Curţii Europene: „[...] odată ce statul adoptă o soluţie, aceasta trebuie să fie
pusă în aplicare cu claritate şi coerenţă pentru a evita pe cât este posibil
insecuritatea juridică şi incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de
către măsurile de aplicare a acestei soluţii [...]” (Hotărârea CEDO Păduraru
v. România).
199. În acelaşi sens, potrivit articolului 3 alin.(2) din Legea nr.780-XV
din 27 decembrie 2001 privind actele legislative: „Actul legislativ trebuie să
respecte condiţiile legalităţii, accesibilităţii, preciziei [...]”.

Scrie răspuns